Romania este o tara superba, mandra si bogata, plina cu locuri incarcate de cultura si istorie, de o frumusete inegalabila.

Una dintre cele mai cunoscute si vizitate locuri din Romania este Manastirea Curtea de Arges, situata in judetul Arges, la aproximativ 150 de kilometri de Bucuresti. Manastirea este asezata la capatul unei alei umbrite de tei batrani si te invita intr-o realitate rupta parca dintr-o alta lume, indemnandu-te la meditatie si relaxarea sufletului si a mintii.

Manastirea Curtea de Arges este o emblema pentru intreg judetul si nu numai si are la baza o serie de legende, care mai de care mai surprinzatoare.

Mitul fundamental care se afla la baza construirii Manastirii Curtea de Arges este cel al sacrificiului pentru creatie, ideea ca nimic durabil sau special nu se poate face fara un sacrificiu.

La geneza Manastirii Curtea de Arges sta o legenda foarte cunoscuta, ce face referire la Mesterul Manole si echipa sa de zidari care au fost pusi de catre Neagoe Basarab sa ridice cea mai maiestuoasa manastire. Constructia insa nu avansa deloc caci, ca prin miracol, noaptea se surpa toata munca din timpul zilei. Atunci Manole a avut un vis ce spunea ca nu vor putea construi manastirea „Pan-om hotari/ In zid de-a zidi/ Cea-ntai sotioara,/ Cea-ntai surioara/ Care s-a ivi/ Maini in zori de zi”. Cel ghinionist a fost chiar mesterul Manole, a carui sotie, Ana, a ajuns la el, desi a trebuit sainfrunte ploaia si vantul trimise la rugile lui Manole pentru a ointoarce din drum. Astfel, Manole este nevoit sa o zideasca pe Ana, iar dupa aceasta jertfa crunta constructia manastirii nu a mai intampinat nici un impediment.

Vazand frumoasa constructie, Neagoe Basarab ordona sa se ia schelele, astfel incat Manole si echipa sa sa ramana sus, fara a mai avea posibilitatea de a cobori. Insetat de viata, mesterul Manole isi construieste niste aripi, insa se prabuseste in mijlocul curtii manastirii. In acel loc a aparut un izvor alimentat de lacrimile lui Manole.

Exista insa un semn de intrebare cu privire la construirea manastirii: ce anume l-a determinat pe domnitorul Neagoe Basarab sa solicite constructia manastirii? Legenda mistretului din Valea Dracilor ne propune si o explicatie a momentului declansator care l-a convins pe domnitor sa construiasca biserica.

Neagoe Basarab,impreuna cu cei de la Curte, erau la vanatoarein zona Campulung, acolo unde animalele salbatice seinmultisera necontrolat si reprezentau o amenintare pentru localnici. Acestia se temeauin special de un mare mistret, pe care Neagoe decide sa il urmareasca. In goana dupa mistret, domnitorul a ajuns la marginea padurii seculare dintr-o vale numita a Dracilor si renumita ca fiind foarte periculoasa. Deodata s-a pornit ÅŸi o furtuna teribila, care aintunecat cerul, l-a udat pana la piele pe voievod si l-a facut sa piarda definitiv urma animalului. Orbecaind prin bezna, Neagoe a ajuns la un moment dat la un templuin ruina unde s-a adapostit de ploaie peste noapte. S-a rugat toata noaptea sa scape viu promitand sa rasplateasca pe oricine l-ar ajuta. A doua zi a reusitintr-un final sa gaseasca drumul afara din padure, teafar si nevatamat. In semn de recunostinta, Neagoe a ordonat ca pe locul templuluiin ruina din padure, ce l-a salvat de la moarte, sainalte cea mai mareata manastire din regat. AÅŸa s-a nascut, conform poveÅŸtii, manastirea Curtea de Arges.

Ctitorita de marele domnitor Neagoe Basarab ce a domnit intre anii 1512-1517, manastirea Curtea de Arges poarta hramul Adormirii MaiciiDomnului. Acest loc nu impresioneaza doar prin incarcatura religioasa, ci si prin cea culturala, devenind o adevarata mina de informatii pentru mintile insetate de cultura.

In Manastirea Curtea de Arges se afla moastele Sfintei Filoftea, parti din moastele sfintilor Serghie, Vach si a mucenitei Tatiana, cat si Evanghelia Invierii din Sambata mare scrisa cu litere de aur de catre regina Elisabeta. Aici se gasesc si mormintele regilor Carol I si Ferdinand I (impreuna cu sotiile lor), iar in anul 2003 a fost repatriat si Regele Carol al doilea impreuna cu Elena Lupescu, aceasta fiind inhumata in cimitirul manastirii.