Cand vorbim de mestesugurile traditionale romanesti, trebuie sa-l amintim neaparat si pe cel al tesutului. Este una dintre cele mai importante indeletniciri ale taranilor romani din toate regiunile Romaniei si cea mai raspandita.

Aceasta activitate era practicata exclusiv de femei, in special in perioada rece a anului cand muncile campului si cele din gospodarie erau mai putine. Ele foloseau materii prime de origine animala (lana oilor, parul de capra) sau de origine vegetala (canepa, inul, bumbacul), pe care le colorau manual cu culori provenite si ele din natura. Datorita amestecului unic de plante, culorile aveau o nuanta aparte care dadeau autenticitate tesaturilor si le faceau unice. Din pacate, odata cu aparitia culorilor chimice, aceastea le-au inlocuit pe cele obtinute din natura.

Tesaturile erau esentiale pentru viata de zi cu zi a taranilor romani, de la imbracaminte si pana la impodobirea caselor, fiind utile si frumoase in acelasi timp. In functie de evenimente, femeile pregateau testauri diferite. De exemplu, atunci cand o fata se marita, mama ei trebuia sa-i pregateasca zestrea. Aceasta trebuia sa contina covoare, stergare, fete de masa, asternuturi, perne, chiar si rochia de nunta era cusuta tot manual. Tesutul era o indeletnicire pe care orice fata trebuia sa o cunoasca, mai ales inainte de a se marita.

Fiecare regiune are elemente specifice prin care se deosebeste de o alta. De exemplu, Moldova este cunoscuta pentru laicerele (covoare ce se pun pe perete), tesute la razboi orizontal cu motive liniare si putine culori (rosu, negru, verde, visiniu). In Transilvania, predominau motivele florale, geometrice, dar si cele antropomorfe (scene de munca, dansuri etc.). Fiecare tesatura necesita atentie, migala si mult timp, dar rezultatul erade o frumusete rara, pe masura.

Acest mestesug este practicat in prezent din ce in ce mai rar, de putine persoane, care inca mai respecta tehnicile traditionale. Pe site-ul nostru puteti gasi tesaturi, realizate manual cu maiestrie si drag.